Iubirea de sine, corpul și sexualitatea: de unde începe

Pene fine în nuanțe de roz și lila, văzute foarte de aproape, în lumină blândă

Ce este, de fapt, iubirea de sine?

Pe rețelele sociale, iubirea de sine arată ca o baie cu lumânări sau ca o afirmație în fața oglinzii. În viața reală e ceva mai simplu și mai greu în același timp: felul în care îți vorbești când greșești, când ești obosit(ă), când corpul tău nu face ce ai vrea.

Psihologia descrie asta prin autocompasiune: să te tratezi cu aceeași bunătate cu care ai trata un prieten bun. Are trei părți:

  • blândețea față de tine, în loc de critică dură;
  • sentimentul că nu ești singur(ă): toată lumea are nesiguranțe, inclusiv legate de corp și sex;
  • atenția: observi ce simți, fără să te pierzi în rușine sau să te prefaci că nu doare.

Iubirea de sine nu e egoism și nici narcisism. Persoanele care se tratează mai blând tind să fie mai deschise, nu mai închise, față de alți oameni.

Ce legătură are cu sexualitatea?

O legătură foarte directă. Sexualitatea nu se petrece doar în corp, ci și în atenție. Dacă, în timpul unei atingeri, o parte din tine se privește din afară și verifică „cum arăt”, rămâne mai puțin loc pentru ce simți.

Specialiștii numesc asta spectatoring: te uiți la tine ca un spectator critic, în loc să fii în experiență. Studiile arată că o imagine corporală negativă și rușinea legată de corp se asociază cu excitație mai slabă, cu orgasm mai greu de atins și cu mai puțină satisfacție sexuală, la persoane de orice gen. Invers, aprecierea corpului pentru ce simte și ce face, nu doar pentru cum arată, se asociază cu o viață intimă mai bună.

Pe scurt: corpul nu se relaxează în fața unui judecător. Iar critica interioară e, de multe ori, cel mai sever judecător din cameră.

De reținut: Nu trebuie să-ți iubești corpul ca să te bucuri de el. Ajunge, pentru început, să încetezi să-l tratezi ca pe un dușman.

De unde vine critica față de propriul corp

Rareori ne naștem rușinați de corpul nostru. Învățăm asta:

  • din comentarii din familie despre greutate, formă, „cum stai”, „cum te îmbraci”;
  • din mesajul că sexualitatea e ceva murdar, periculos sau de ascuns;
  • din imagini retușate, filtre și pornografie, care arată corpuri și reacții care nu seamănă cu viața reală;
  • din experiențe dureroase: respingere, glume, relații în care corpul tău a fost criticat sau atingerea nu a fost respectată;
  • din schimbări ale corpului: sarcină, naștere, boală, operații, menopauză, îmbătrânire.

Să știi de unde vine o voce critică nu o face să dispară imediat. Dar te ajută să o recunoști drept ce este: o voce învățată, nu adevărul despre tine.

Plăcerea cu tine însuți/însăți: o formă de cunoaștere

Masturbarea, sau plăcerea cu tine însuți/însăți, este una dintre cele mai simple căi prin care îți cunoști corpul: ce atingere îți place, ce ritm, ce presiune, ce te relaxează. Nu e un „înlocuitor” pentru sexul cu altcineva și nu e un semn că lipsește ceva dintr-o relație. E un fel de a petrece timp cu tine.

Pentru multe persoane, mai ales pentru cele care au crescut cu rușine sau vinovăție, primii pași pot fi stângaci. Ajută:

  • să începi fără un scop: nu „trebuie” să ajungi la orgasm;
  • să explorezi și alte zone decât cele genitale: gâtul, brațele, abdomenul, coapsele;
  • să observi ce simți cu curiozitate, nu cu notă;
  • să te oprești când nu mai e plăcut.

Ce afli astfel poți duce mai departe, dacă vrei, și în intimitatea cu partenerul sau partenerii. Mai multe despre asta găsești în Plăcerea e o abilitate. Se învață.

Cum exersezi iubirea de sine prin corp

Iubirea de sine nu se decide, se exersează. Câteva idei mici, care contează mai mult decât pare:

  1. Prinde vocea critică în flagrant. Când îți spui „sunt dezgustător/dezgustătoare”, întreabă-te: i-aș spune asta unui prieten? Apoi reformulează mai corect, nu neapărat mai pozitiv: „Nu-mi place burta azi și e în regulă să mă simt așa.”
  2. Mută atenția de la aspect la senzație. Când faci duș sau te ungi cu cremă, observă temperatura, textura, presiunea. Corpul e și un loc în care simți, nu doar ceva la care te uiți.
  3. Mulțumește corpului pentru ce face. Te poartă, respiră, simte, te ține în viață. Sună simplu, dar schimbă direcția privirii.
  4. Respiră înainte de intimitate. Câteva expirații lungi și relaxarea abdomenului și a planșeului pelvin îi spun corpului că e în siguranță. Poți începe cu 10 minute de atenție.
  5. Încearcă exercițiul de 10 minute. Iubirea de sine trece prin corp este un mic ritual de respirație, atingere blândă și cuvinte bune pentru propriul corp. Nu e un exercițiu sexual, îl poți face îmbrăcat(ă) și e pentru orice corp, de orice formă sau vârstă. Repetat câteva săptămâni, devine o nouă obișnuință.

Iubirea de sine și relațiile

Când te simți mai bine în pielea ta, îți e mai ușor să spui ce îți place și ce nu, să ceri o pauză, să refuzi ceva ce nu vrei. Limitele sunt și ele o formă de iubire de sine.

Asta nu înseamnă că trebuie să „te repari” înainte de a avea o relație sau de a te apropia de cineva. Nesiguranțele se pot spune cu voce tare, iar o persoană care te respectă le va primi cu grijă. Uneori, o frază simplă („azi mi-e greu cu corpul meu, aș vrea să stingem lumina și să mergem încet”) aduce mai multă apropiere decât orice tehnică.

Totuși, iubirea de sine nu înlocuiește siguranța. Dacă cineva te critică, te umilește sau îți forțează limitele, problema nu e la iubirea ta de sine.

Când e bine să ceri ajutor

Merită să vorbești cu un specialist dacă:

  • rușinea față de corp te face să eviți complet intimitatea, oglinda sau anumite situații;
  • ai durere la atingere sau la penetrare, dificultăți de excitație, de erecție sau de orgasm care te supără;
  • te gândești mult la mâncare, greutate sau la un defect anume al corpului, până la a-ți afecta viața de zi cu zi;
  • ai trecut printr-o experiență traumatică, iar atingerea îți aduce teamă sau amintiri grele;
  • te simți trist(ă), anxios/anxioasă sau fără valoare de mai mult timp.

Imaginea corporală, rușinea și dificultățile sexuale sunt adesea legate între ele, iar un medic psihiatru cu competență în sexologie le poate privi împreună. La Clinica NICE din București poți discuta despre aceste lucruri confidențial, în ritmul tău.

Întrebări frecvente

Mi-e rușine să mă dezbrac în fața partenerului, chiar dacă suntem de mult împreună. E normal?

Da, e foarte des întâlnit, și nu doar la începutul unei relații. Rușinea corporală nu ține de cât timp cunoști pe cineva, ci de felul în care te privești tu. Poți merge în pași mici: lumină mai slabă, haine pe care le scoți treptat, atenție la atingere în loc de privire. Și poți spune cu voce tare ce simți.

Mă gândesc la burtă sau la celulită în timpul sexului și nu mă mai pot bucura. Ce pot face?

Este exact fenomenul de spectatoring: o parte din atenție se uită la tine din afară. Nu o poți opri cu forța, dar o poți readuce la senzații: respirația, temperatura pielii, locul unde ești atins(ă). Exercițiile de atenție, practicate și în afara sexului, fac mai ușoară această întoarcere.

Mă simt vinovat(ă) după ce mă masturbez, deși știu că nu e nimic rău. De ce?

Pentru că vinovăția e adesea învățată devreme, din familie, religie sau educație, și nu dispare doar pentru că știi rațional că masturbarea e sănătoasă. Ajută să o observi fără să te cerți pentru ea și să ai răbdare. Dacă vinovăția e foarte puternică sau îți strică ziua, merită discutată cu un specialist.

După naștere nu-mi mai recunosc corpul și nu mai am chef de sex. Trece?

La multe persoane, da, cu timpul și cu sprijin. Corpul s-a schimbat, somnul e puțin, iar atenția e la copil, așa că dorința scade des. Blândețea față de corpul nou contează mult. Dacă ai durere, scăpări de urină sau senzație de greutate, un kinetoterapeut de planșeu pelvin te poate ajuta, iar dacă tristețea durează, vorbește cu un medic.

Am nevoie să mă simt dorit(ă) de cineva ca să mă simt bine cu mine. E o problemă?

E omenesc să-ți placă să fii dorit(ă). Devine greu atunci când stima de sine depinde aproape în întregime de privirea altcuiva, pentru că atunci fiecare refuz doare enorm. Iubirea de sine înseamnă să ai și o sursă internă de valoare, care nu dispare când nu primești confirmare.

Nu pot primi complimente despre corpul meu, mi se par minciuni. De ce?

Când ai o imagine critică despre tine, un compliment intră în conflict cu ce crezi deja, așa că mintea îl respinge. Încearcă să spui doar „mulțumesc”, fără să corectezi. Nu trebuie să crezi imediat complimentul, doar să-l lași să existe.

Iubirea de sine nu e, de fapt, egoism?

Nu. Egoismul înseamnă să-i ignori pe alți oameni; iubirea de sine înseamnă să nu te ignori pe tine. Studiile despre autocompasiune arată că persoanele mai blânde cu ele însele tind să fie și mai empatice și mai prezente în relațiile lor.

Pot avea o viață sexuală bună chiar dacă nu-mi place cum arăt?

Da. Mulți oameni au o viață intimă împlinită fără să-și iubească fiecare parte a corpului. Contează mai mult să te poți conecta la senzații și să te simți în siguranță decât să arăți într-un anumit fel. Pe măsură ce critica se domolește, plăcerea are, de obicei, mai mult loc.

Mergi mai departe

Surse